Ma plimb pe malul marii si privesc asfintitul soarelui in culori calde, vibrante de la galben la portocaliu si rosu. O imagine tulburatoare… In acest moment ma simt romantica si visatoare. Ma asez pe o piatra in apa si valurile ma mangaie si ma racoresc. In dreapta mea pe o stanca ce strajuieste golful, admir o bisericuta alba si foarte veche. Pe partea stanga, doi pinteni de stanca patrund semet in apa. Pe una din stanci se afla statuia unei sirene iar pe cealalta stanca statuia zeului Poseidon. Le privesc fascinata pentru ca au un aer misterios in lumina amurgului. Parca se pregatesc sa se avante impreuna in largul marii…

Este ultima zi de vacanta in insula Zakynthos. Sunt putin trista. Parca ieri ma pregateam plina de entuziasm sa plec la mare si azi realizez cat de repede s-au scurs aceste zile minunate.

Este atata liniste, pace si armonie ! Sunt aproape singura pe plaja la asfintitul soarelui. La cativa metri zaresc doi tineri frumosi care se tin de mana, se saruta sau isi fac poze. Pare un cuplu in luna de miere. Imi amintesc de tinerete…si il privesc cu dragoste pe Serban care face poze, fascinat de culorile apusului. El e sotul meu, prietenul meu, iubitul meu de peste 30 de ani. Ne-am cunoscut la 16 ani si am trecut prin multe perioade dificile de-a lungul vietii dar am reusit sa ramanem impreuna pentru ca iubirea a rezistat timpului. Am “evadat” in aceasta insula pentru ca ne doream sa fim doar noi doi, sa ne plimbam de mana si sa ne indragostim din nou… In aceste zile l-am intrebat pe Serban: “Cand vom mai avea tihna si timpul sa stam impreuna, asa ca acum ?”. El mi-a raspuns in gluma dar nu era departe de adevar: “Anul viitor pe vremea asta !”

Zakynthos este o insula greceasca frumoasa, de natura vulcanica, la Marea Ionica. Este mai putin cunoscuta de romani, foarte interesanta, cu peisaje pitoresti si spectaculoase: golfuri fermecatoare, apa cristalina, stanci inalte si grote pline de mister care se reflecta in apa creand efecte incantatoare. Pe latura estica a insulei se afla multe statiuni si plaje frumose. Latura vestica este mai muntoasa si mai greu accesibila dar foarte spectaculoasa. Accesul pe aceasta coasta se face mai usor dinspre mare. Se organizeaza zilnic croaziere in jurul insulei cu vaporase elegante care ofera posibilitatea de a patrunde cu barca in grote sapate de mare sau in golfuri greu accesibile cu plaje strajuite de stanci unde se poate innota in apa cristalina in culori greu de descris in cuvinte(verde safir, toate nuantele de turcoaz si albastru intens).

Insula are multe atractii printre care golful Navagio unde se afla un vas naufragiat pe o plaja inconjurata de stanci inalte iar apa are o culoare speciala (turcoaz intens). Grote misterioase pot fi admirate pe tarmul insulei, cele mai spectaculoase fiind “Blue Caves”. Aici stancile se reflecta in apa care capata culorile curcubeului. O alta atractie sunt brostele testoase Caretta Caretta protejate de lege care depun noaptea oua pe cateva plaje.

Am locuit intr-un hotel foarte interesant (“Vasillikos Beach Hotel”) care m-a impresionat prin arhitectura deosebita a zonelor de relaxare si a gradinilor din curtea hotelului pline de flori, cu vase grecesti si statui ale zeilor antici.

De pe terasa noastra admiram in fiecare zi o gradina interesanta pe care am botezat-o “Gradina misterioasa”. Este o combinatie de palmieri, cactusi, aloe, pini si statui ale zeilor din antichitate. Noaptea gradina si statuile erau luminate discret cu felinare si lumini difuze care creau o atmosfera plina de mister. In fiecare seara priveam fascinati aceasta gradina cu o multime de pasari care scoteau sunete vesele sau bizare.

O alta gradina avea o alee care ducea catre plaja pe care am botezat-o “Aleea parfumata” deoarece de-a lungul ei erau dafini incarcati cu flori inmiresmate, in culori minunate(crem, portocaliu, roz, ciclam, rosu). Parfumul lor suav plutea in aer asa ca drumul spre plaja era o incantare.

As vrea sa va povestesc putin despre mancarea mediteraneana care poate fi o sursa de inspiratie deoarece este gustoasa si sanatoasa. Predomina legumele care se prepara simple sau in combinatie cu branzeturi, peste, fructe de mare. Desi carnea nu este alimentul de baza in bucataria mediteraneeana se prepara multe mancaruri delicioase cu carne de capra, vita sau pui. O atractie culinara in Zakynthos o reprezinta preparatele pe baza de iepure.

Salatele sunt foarte consistente, variate si pot constitui un fel principal de mancare atunci cand sunt combinate cu branza, peste sau carne. Majoritatea mancarurilor se servesc cu felii sau jumatati de lamaie. In bucataria mediteraneana uleiul de masline si sucul de lamaie sunt ingrediente de baza. In momentul servirii se adauga cateva picaturi de ulei de masline virgin care este foarte sanatos si mirodenii din plante care dau un plus de savoare: coreandru, oregano, menta, cimbru, busuioc etc. Inaintea felului principal se servesc aperitive pe baza de legume care sunt delicioase. Vinetele, dovleceii si ciupercile se prepara in cele mai variate feluri: pane, chiftelute, la gratar sau salate. Ardeii de diverse culori sunt la loc de cinste la fel ca si rosiile, ceapa si maslinele. Mancarurile grecesti sunt foarte apetisante si gustoase, o adevarata feerie de culori si arome...

In calatoriile mele imi place sa cunosc oamenii locului, sa stau cu ei de vorba, sa ma apropii de ei. De multe se creeaza adevarate prietenii. Am sa va povestesc despre doi dintre oamenii speciali pe care i-am cunoscut.

Am mancat in multe restaurante bune din insula dar cel mai bine ne-am simtit la “Simply Greek” datorita unui om deosebit Alex Zois care insufleteste acest loc prin personalitatea si pasiunea lui.

Alex este patronul si bucatarul restaurantului. Este prezent mereu in mijlocul clientilor, sta de vorba cu fiecare, este plin de bunovointa si veselie. Ne-am imprietenit repede cu Alex si am petrecut seri minunate, ne-am simtit rasfatati, respectati si tratati ca si cum eram cei mai importanti oameni pentru el.

Voi incheia impresiile mele din insula Zakynthos cu o poveste emotionanta care mi-a atins sufletul. Intr-o zi am decis sa mancam la un restaurant dragut(“Veranta”) din apropierea hotelului. Aflasem ca patroana gatea “ca la mama acasa” si doream sa gustam friptura de pui la cuptor preparata cu pui crescuti in curtea ei. Ne-am asezat la masa si s-a apropiat de noi o doamna blonda, finuta, supla, cu un zambet frumos care ne-a intrebat in engleza ce dorim sa servim. Imediat si-a dat seama ca suntem romani. Chipul ei s-a luminat, zambetul a devenit mai fericit iar ochii ei straluceau.

Asa am cunoscut-o pe Elena Voaides si intre noi s-a creat o punte nevazuta. De cate ori intram in restaurant chipul Elenei se lumina si zambetul ei frumos ne incalzea sufletele. Se apropia de masa noastra ne lua comanda si stateam de vorba pana aparea un nou client. Am aflat povestea ei care seamana cu a miilor de romani plecati sa munceasca in alte tari. Este din Harghita, este o femeie inteligenta, educata, distinsa si plina de calitati dar care nu a reusit sa-si realizeze visele. Si-a dorit sa urmeze o facultate dar viata ei a avut un alt curs. Destinul ei este asemanator cu al multor femei din Romania. O mama singura, capabila de orice sacrificiu pentru copilul ei. Este in Grecia de 3 ani si e multumita dar in spatele zambetului ei simt ca se ascunde o mare tristete. Cred ca o macina dorul de fiica ei, dorul de tara, de prieteni, de parinti sau poate toate la un loc. Fiica ei are 16 ani si sta in Romania la bunici. A venit in vacanta la Elena si erau foarte fericite impreuna ! Elena are multe planuri de viitor si sunt sigura ca va reusi pentru ca are toate calitatile necesare. Despartirea de Elena a fost foarte emotionanta iar imbratisarea ei de adio mi-a transmis toata durerea instrainarii, tot dorul si toate suferintele ei. Parca ma durea si pe mine sufletul…Aveam lacrimi in ochi…La revedere Elena ! Sa te ajute Dumnezeu sa ai o viata mai buna alaturi de fiica ta !

Privesc de pe puntea vaporului cum insula devine tot mai mica… Adio Zakynthos ! Poate candva voi reveni…Gandurile imi zboara catre casa…Vacanta s-a sfarsit, am vazut locuri noi, m-am incarcat cu energie, mi-am umplut sufletul de albastrul marii si am cunoscut oameni “ frumosi”. Mi-e dor de copii, de parinti, de prieteni, mi-e dor de casa… Ma asteapta viata tumultoasa, viata ca o cursa cu obstacole si chiar daca uneori ma simt coplesita, ca orice om, de stres si framantari, inima mi-e plina de dragoste si fericire… Viata e frumoasa !

Articol scris de Adriana Beldie